Dicționare ale limbii române

2 intrări

13 definiții pentru șipuri

ȘIP2, șipuri, s. n. (Reg.) Sticlă (pentru păstrat lichide); flacon. ♦ Conținutul unei sticle. – Din magh. síp „lulea”.
ȘIP2, șipuri, s. n. (Reg.) Sticlă (pentru păstrat lichide); flacon. ♦ Conținutul unei sticle. – Din magh. síp „lulea”.
ȘIP2 șipuri, s. n. (Mold.) Sticlă pentru păstrat lichide. Muind condeiul legat cu ață într-un șip colbăit de cerneală violetă, își pregăti mîna cu cîteva întorsături dibace și așternu un prea frumos răvaș. SADOVEANU, B. 45. În mijlocul tuturor și mai răsărit decît toate, se înălța, cu oarecare conștiință despre însemnătatea sa, șipul cu rachiu. HOGAȘ, M. N. 140. Negustorul scoate din geanta lui un șip cu rachiu. CARAGIALE, O. I 369. Lichidul conținut într-o sticlă. Tainic șipul ista să-l verși în al său vin. ALECSANDRI, T. II 88.
șip2 (sticlă) (reg.) s. n., pl. șípuri
șip (sticluță) s. n., pl. șípuri
ȘIP s. v. flacon, garafă, sticlă.
șip (șipuri), s. n. – Sticlă, butelcă. Mag. sip „pipă” (Tiktin); schimbul semantic nu este clar. În Mold.
ȘIP1 ~uri n. reg. 1) Vas de sticlă de diferite forme, folosit pentru păstrarea sau pentru transportarea lichidelor; sticlă. Un ~ de vin. 2) Conținutul unui astfel de vas. /cf. ung. sip
șip n. Mold. flacon: ia tainic șipul ăsta, să-l verși în al său vin AL. [Cf. ung. SIP, pipă].
3) șip n., pl. urĭ (ung. sip, lulea; rut. [d. rom.] šip, șip). Est. Flacon, sticluță: un șip de parfum.
șipurésc, V. șupuresc.
șupurésc (mă) v. refl. (ung.?). Nord. Mă strecor, mă furișez: să șupuresc pe după gardurĭ și staŭ toată noaptea afară (Arh. 1905, 13). – La Cant. șipuresc. Și șubulesc (Btș.).
șip s. v. FLACON. GARAFĂ. STICLĂ.

șipuri dex online | sinonim

șipuri definitie

Intrare: șip (sticlă)
șip 2 pl. -uri substantiv neutru
Intrare: șipuri
șipuri