șipóc1, s.n. (înv.) metal rar, asemănător cu platina, cu care realizează aliaje; rodiu.

șipóc2, s.n. (înv.) curs de apă.

șípot n., pl. e (vsl. šĭpotŭ, šĭputŭ, murmur de apă, cĭuruire, bg. šepot, șoaptă, sîrb. sopot, šopot, cascadă. V. șopot). Izvor care țîșnește și cade cĭuruind. – La Moxa (Hîjdăŭ, Cuv. I, 386) șípoc.