ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci.

ȘIPCUÍ, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci. – Din șipcă.

șipcuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șipcuiésc, 3 sg. șipcuiéște

A ȘIPCUÍ ~iésc tranz. (porțiuni de teren) A îngrădi cu un gard de sipci. /șipcă + suf. ~ui

șipcuĭésc v. tr. (d. șipcă). Acoper cu șipcĭ: tavan șipcuit.