ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui.

ȘINDRUÍT, -Ă, șindruiți, -te, adj. (Reg.) Șindrilit2. – V. șindrui.

ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui.

ȘINDRUÍT, -Ă, șindruiți, -te, adj. (Reg.) Șindrilit2. – V. șindrui.

ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A șindrili.

ȘINDRUÍT, -Ă, șindruiți, -te, adj. (Regional) Șindrilit. Birtu-i mic și șindruit. HODOȘ, P. P. 60.

șindruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiésc, imperf. 3 sg. șindruiá; conj. prez. 3 să șindruiáscă

șindruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiésc, imperf. 3 sg. șindruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șindruiáscă

ȘINDRUÍ vb. v. șindrili.

ȘINDRUÍT adj. v. șindrilit.

șindrui vb. v. ȘINDRILI.

șindruit adj. v. ȘINDRILIT.