ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui.

ȘINDRUÍRE, șindruiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a șindrui și rezultatul ei. – V. șindrui.

ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A șindrili. – Șindră + suf. -ui.

ȘINDRUÍRE, șindruiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a șindrui și rezultatul ei. – V. șindrui.

ȘINDRUÍ, șindruiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A șindrili.

șindruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiésc, imperf. 3 sg. șindruiá; conj. prez. 3 să șindruiáscă

șindruíre (reg.) s. f., g.-d. art. șindruírii; pl. șindruíri

șindruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șindruiésc, imperf. 3 sg. șindruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șindruiáscă

șindruíre s. f., g.-d. art. șindruírii; pl. șindruíri

ȘINDRUÍ vb. v. șindrili.

șindrui vb. v. ȘINDRILI.