Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru șindră

ȘÍNDRĂ, șindre, s. f. (Reg.) Șindrilă. – Din sb. šindra.
ȘÍNDRĂ, șindre, s. f. (Reg.) Șindrilă. – Din scr. šindra.
ȘÍNDRĂ, șindre, s. f. (Regional) Șindrilă. Birtu-i mic și șindruit, Toată șindra d-un florint. HODOȘ, P. P. 60.
șíndră (reg.) s. f., g.-d. art. șíndrei; pl. șíndre
șíndră s. f., g.-d. art. șíndrei; pl. șíndre
ȘÍNDRĂ s. v. șindrilă.
șindílă (est) și șindrílă (vest) f., pl. e (germ. schindel, d. lat. scindula și scándula, șindilă; ceh. šindel, sîrb. šindala, šindra, ung. zsindel, zsindelĭ, V. scîndură). Draniță, șiță, scîndurică despicată de acoperit casele țărăneștĭ: casă acoperită cu șindilă (col). Bețișor lat (în Munt. spetează) care se lipește pe hîrtie ca să formeze zmeu. – În Ban. și Serbia șindilă, șindră, șîndră. V. prăștilă.
șíndră, V. șindilă.
șindră s. v. ȘINDRILĂ.

șindră dex online | sinonim

șindră definitie

Intrare: șindră
șindră substantiv feminin