șindí (-désc, -ít), vb. – 1. A tăia. – 2. A lovi cu un cuțit. – Var. șindri, șundri. Țig. šin-, participiul šindo- (Graur 186; Graur, BL, IV, 199; Vasiliu, GS, VIII, 125; Juilland 173). Pentru r infix, cf. șind(r)ilă. Cuvînt de Arg., ca și der. șindeală, s. f. „briceag, cuțit”, din țig. sindealo.

șindi, șindesc v. t. (intl.) a tăia, a spinteca.