ȘIÍT, -Ă, șiiți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al șiismului. – Din fr. chiit, engl. Shiite.

ȘIÍT, -Ă, șiiți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al șiismului. – Din fr. chiite, engl. Shiite.

șiít s. m., adj. m., pl. șiíți; f. sg. șiítă, pl. șiíte

ȘIÍT, -Ă adj. Referitor la șiism. // s.m. și f. Adept al șiismului. [< fr. chiite].

ȘIÍT, -Ă adj., s. m. f. (adept) al șiismului. (< fr. chiite, engl. shiite)

ȘIÍT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Adept al șiismului. /<fr. chiite, engl. chiite

ȘIÍT1 ~tă (~ți, ~te) Care ține de șiism; propriu șiismului. /<fr. chiite, engl. chiite

șiít, -ă adj. 1988 Musulman care nu recunoaște completările aduse Coranului în sec. al IX-lea v. hezbollah, termen-limită (din fr. chiite, engl. shiite; DEX-S)