ȘIÍSM, s. n. Curent apărut în islam în a doua jumătate a sec. VIII, care nu recunoaște sunna, principalul motiv al separării de sunniți fiind acceptarea lui Ali, ginerele lui Mahomed, ca urmaș legitim al acestuia. – Din fr. chiisme.

ȘIÍSM s. n. Curent islamic care nu recunoaște întregirea și explicarea Coranului din secolul al IX-lea. – Din fr. chiisme.

șiísm s. n.

șiísm s. n.

ȘIÍSM s.n. Principal curent musulman, constituind religia de stat în Iran și în Yemen, care nu recunoaște sunna și pe califii sunniți. [Pron. și-ism. / < fr. chiism, cf. ar. șia – lege].

ȘIÍSM s. n. principalul curent musulman, religia de stat în Iran și în Yemen, care nu recunoaște sunna și pe califii sunniți. (< fr. chiisme)

ȘIÍSM n. Curent în islamism care respectă principalele dogme și ritualuri musulmane, dar nu recunoaște sunna. /<fr. chiisme