Dicționare ale limbii române

2 intrări

11 definiții pentru șicuit

ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui.
ȘICUÍT, -Ă, șicuiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Împodobit cu șic2. – V. șicui.
ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui.
ȘICUÍT, -Ă, șicuiți, -te, adj. Împodobit cu șic2. – V. șicui.
ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. A polei, a împodobi cu șic2. Cu var văruită, Cu șic șicuită, Cu aur boltită. PAMFILE, la CADE.
șicuí (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiésc, imperf. 3 sg. șicuiá; conj. prez. 3 să șicuiáscă
șicuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiésc, imperf. 3 sg. șicuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șicuiáscă
șicuí (-uésc, -ít), vb. – (Înv.) A pune în ordine de bătaie. Pol. szykować (Tiktin).
șicuí2, șicuiésc, vb. IV (înv.; despre militari) a (se) așeza în ordine de bătaie.
1) șicuĭésc v. tr. (d. șic 1). Vechĭ. Ornez cu șic.
2) șicuĭésc v. tr. (pol. szykwac). Vechĭ. Așez în ordine de luptă.

șicuit dex online | sinonim

șicuit definitie

Intrare: șicuit
șicuit adjectiv
Intrare: șicui
șicui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv tranzitiv