Dicționare ale limbii române

2 intrări

14 definiții pentru șicuire

ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui.
ȘICUÍRE, șicuiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) șicui și rezultatul ei. – V. șicui.
ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui.
ȘICUÍRE, șicuiri, s. f. Acțiunea de a (se) șicui și rezultatul ei. – V. șicui.
ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. A polei, a împodobi cu șic2. Cu var văruită, Cu șic șicuită, Cu aur boltită. PAMFILE, la CADE.
șicuí (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiésc, imperf. 3 sg. șicuiá; conj. prez. 3 să șicuiáscă
șicuíre (înv.) s. f., g.-d. art. șicuírii; pl. șicuíri
șicuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiésc, imperf. 3 sg. șicuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șicuiáscă
șicuíre s. f., g.-d. art. șicuírii; pl. șicuíri
șicuí (-uésc, -ít), vb. – (Înv.) A pune în ordine de bătaie. Pol. szykować (Tiktin).
șicuí2, șicuiésc, vb. IV (înv.; despre militari) a (se) așeza în ordine de bătaie.
șicuíre, șicuíri, s.f. (înv.; despre militari) așezare în ordine de bătaie.
1) șicuĭésc v. tr. (d. șic 1). Vechĭ. Ornez cu șic.
2) șicuĭésc v. tr. (pol. szykwac). Vechĭ. Așez în ordine de luptă.

șicuire dex online | sinonim

șicuire definitie

Intrare: șicui
șicui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv tranzitiv
Intrare: șicuire
șicuire substantiv feminin