Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru șicui

ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui.
ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui.
ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. A polei, a împodobi cu șic2. Cu var văruită, Cu șic șicuită, Cu aur boltită. PAMFILE, la CADE.
șicuí (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiésc, imperf. 3 sg. șicuiá; conj. prez. 3 să șicuiáscă
șicuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiésc, imperf. 3 sg. șicuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șicuiáscă
șicuí (-uésc, -ít), vb. – (Înv.) A pune în ordine de bătaie. Pol. szykować (Tiktin).
șicuí2, șicuiésc, vb. IV (înv.; despre militari) a (se) așeza în ordine de bătaie.
1) șicuĭésc v. tr. (d. șic 1). Vechĭ. Ornez cu șic.
2) șicuĭésc v. tr. (pol. szykwac). Vechĭ. Așez în ordine de luptă.

șicui dex online | sinonim

șicui definitie

Intrare: șicui
șicui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv tranzitiv