ȘICANATÓR, -OÁRE, șicanatori, -oare, adj. Care șicanează, căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic; sâcâitor. – Șicana + suf. -tor.

ȘICANATÓR, -OÁRE, șicanatori, -oare, adj. (Rar) Care șicanează, căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic; sâcâitor. – Șicana + suf. -tor.

ȘICANATÓR, -OÁRE, șicanatori, -oare, adj. Care șicanează, căruia îi place să șicaneze, să sîcîie (pe cineva) pentru lucruri de nimic.

șicanatór adj. m., pl. șicanatóri; f. sg. și pl. șicanatoáre

șicanatoáre s. f., pl. șicanatoáre

șicanatór s. m., pl. șicanatóri

șicanatór adj. m., pl. șicanatóri; f. sg. și pl. șicanatoáre

ȘICANATÓR adj., s. cârcotaș, (rar) procesiv, (pop.) cârtitor, gâlcevitor, (Mold. și Bucov.) cârciogar. (Om ~.)

ȘICANATÓR, -OÁRE adj. Care șicanează, căruia îi place să șicaneze; șicanier. [< șicana + -tor, după fr. chicaneur].

ȘICANATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care șicanează, căruia îi place să șicaneze. (după fr. chicaneur)

ȘICANATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care șicanează; care face șicane. /a șicana + suf. ~tor

șicanator a. și m. care șicanează, cui place a șicana.

*șicanatór, -oáre adj. Care șicanează, ĭubitor de șicană: uniĭ avocațĭ îs șicanatorĭ.

ȘICANATOR adj., s. cîrcotaș, (rar) procesiv, (pop.) cîrtitor, gîlcevitor, (Mold. și Bucov.) cîrciogar. (Om ~.)