ȘIȘTÓR, șiștori, s. m. (Pop.) 1. Par ascuțit care se pune în vârful caselor țărănești. 2. Fiecare dintre drugii de lemn prinși la capete în târcoalele prâsnelului morii. – Et. nec.

ȘIȘTÓR, șiștori, s. m. (Pop.) 1. Par ascuțit care se pune în vârful caselor țărănești. 2. Fiecare dintre drugii de lemn prinși la capete în târcoalele prâsnelului morii. – Et. nec.

SISTÓR s. m. v. șiștor.

ȘIȘTÓR, șiștori, s. m. (Regional) 1. Par ascuțit care se pune în vîrful caselor țărănești; bold (5). 2. Fiecare dintre cei șapte drugi de lemn, prinși la capete în tîrcoalele prisnelului morii. – Variantă: (1) sistór (PAMFILE, I. C. 422) s. m.

șiștór (pop.) s. m., pl. șiștóri

șiștór s. m., pl. șiștóri

ȘIȘTÓR s. (TEHN.) (prin Mold. și Transilv.) spiță. (~ la prâsnelul morii.)

șíștor, -oáre, s.m. și f. 1. (pop.; s.m. și f.) fiecare dintre bucățile de lemn (sau de fier) prinse la capete în târcoalele prâsnelului de la moară și care se angrenează cu măselele roții. 2. (reg.; s.m.; la pl. cu forma: șuștori) fiecare dintre bucățile de lemn prinse în jurul roții sau al carului, care pune în mișcare joagărul. 3. (reg.; s.f.) fuscel la loitră. 4. (reg.; s.f.; în forma: șuștoare) spetează (la grapă). 5. (reg.; s.f.) fofelnița vârtelniței. 6. (reg.; s.m. pl.; în forma: șuștori) fălceaua meliței. 7. (reg.; s.f. pl.) fiecare dintre chingile de fier orizontale care întăresc ușa unei case. 8. (reg.; s.f. pl.) fiecare dintre grinzile între care se fixează fereastra. 9. (reg.; s.m. pl.) fiecare dintre stâlpii verticali care sprijină ștreașina casei. 10. (reg.; s.f. pl.) fiecare dintre bârnele care mărginesc intrările strungii la o stână. 11. (reg.; s.m.) par ascuțit care se pune în vârful caselor țărănești.

ȘIȘTOR s. (TEHN.) (prin Mold. și Transilv.) spiță. (~ la prîsnelul morii.)

șíștor, șiștori, (șuștor), s.m. – Brațul de lemn de pe crângul morii, între care intră măselele de la moară (ALR, 1956: 163; Felecan, 1983). – Et. nec. (DEX).

șíștor, -i, (șuștor), s.m. – Bucăți de lemn care se îmbucă cu măselele roții, la morile de apă (Felecan 1983). – Sb. šestar „cerc” (DER).