Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru șiștor

ȘIȘTÓR, șiștori, s. m. (Pop.) 1. Par ascuțit care se pune în vârful caselor țărănești. 2. Fiecare dintre drugii de lemn prinși la capete în târcoalele prâsnelului morii. – Et. nec.
ȘIȘTÓR, șiștori, s. m. (Pop.) 1. Par ascuțit care se pune în vârful caselor țărănești. 2. Fiecare dintre drugii de lemn prinși la capete în târcoalele prâsnelului morii. – Et. nec.
SISTÓR s. m. v. șiștor.
ȘIȘTÓR, șiștori, s. m. (Regional) 1. Par ascuțit care se pune în vîrful caselor țărănești; bold (5). 2. Fiecare dintre cei șapte drugi de lemn, prinși la capete în tîrcoalele prisnelului morii. – Variantă: (1) sistór (PAMFILE, I. C. 422) s. m.
șiștór (pop.) s. m., pl. șiștóri
șiștór s. m., pl. șiștóri
ȘIȘTÓR s. (TEHN.) (prin Mold. și Transilv.) spiță. (~ la prâsnelul morii.)
șíștor, -oáre, s.m. și f. 1. (pop.; s.m. și f.) fiecare dintre bucățile de lemn (sau de fier) prinse la capete în târcoalele prâsnelului de la moară și care se angrenează cu măselele roții. 2. (reg.; s.m.; la pl. cu forma: șuștori) fiecare dintre bucățile de lemn prinse în jurul roții sau al carului, care pune în mișcare joagărul. 3. (reg.; s.f.) fuscel la loitră. 4. (reg.; s.f.; în forma: șuștoare) spetează (la grapă). 5. (reg.; s.f.) fofelnița vârtelniței. 6. (reg.; s.m. pl.; în forma: șuștori) fălceaua meliței. 7. (reg.; s.f. pl.) fiecare dintre chingile de fier orizontale care întăresc ușa unei case. 8. (reg.; s.f. pl.) fiecare dintre grinzile între care se fixează fereastra. 9. (reg.; s.m. pl.) fiecare dintre stâlpii verticali care sprijină ștreașina casei. 10. (reg.; s.f. pl.) fiecare dintre bârnele care mărginesc intrările strungii la o stână. 11. (reg.; s.m.) par ascuțit care se pune în vârful caselor țărănești.
ȘIȘTOR s. (TEHN.) (prin Mold. și Transilv.) spiță. (~ la prîsnelul morii.)
șíștor, șiștori, (șuștor), s.m. – Brațul de lemn de pe crângul morii, între care intră măselele de la moară (ALR, 1956: 163; Felecan, 1983). – Et. nec. (DEX).
șíștor, -i, (șuștor), s.m. – Bucăți de lemn care se îmbucă cu măselele roții, la morile de apă (Felecan 1983). – Sb. šestar „cerc” (DER).

șiștor dex online | sinonim

șiștor definitie

Intrare: șiștor
sistor substantiv masculin
șiștor substantiv masculin