Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru șiștoare

ȘIȘTOÁRE, șiștori, s. f. (Regional) Fiecare dintre fușteii loitrelor de la car; spetează.
ȘIȘTOÁRE s. v. fuscel, măsea.
șiștoáre (-óri), s. f.1. Centură, bandă, fașă. – 2. Una din cele șapte tije dispuse în cerc care formează volantul roții de moară. – Var. șitoare, șîștoare, șuștoare. Sb. šestar „cerc”. Legătura cu lat. cinctorium (Crețu 338) sau cu sl. šiti „a coase” (Scriban) este improbabilă. După Cihac, II, 389, din sl. šiška „con”.
șiștoáre, șiștóri, s.f. (reg.) 1. tiv mărginaș la o stofă. 2. mâner la crângul unei mori de apă. 3. unealtă asemănătoare cu compasul, folosită în rotărie; șișteală, șiștar.
șiștoare f. Mold. 1. bandă mărginașă la stofe; 2. mâner la crângul morii: prâsnelul este alcătuit din șapte șiștori. [Origină necunoscută].
șiștoáre și șitoáre f., pl. orĭ (cp. cu vsl. šiti, a coase). Nord. Fîșie, petică cu care se strînge fusta saŭ pantaloniĭ.
șiștoare s. v. FUSCEL. MĂSEA.

șiștoare dex online | sinonim

șiștoare definitie

Intrare: șiștoare
șiștoare substantiv feminin