Dicționare ale limbii române

2 intrări

12 definiții pentru șiștăvit

ȘIȘTĂVÍ, șiștăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre boabele de cereale) A se zbârci, a se pipernici. ♦ (Despre oameni) A se gălbeji, a deveni slăbănog. – V. șiștav.
ȘIȘTĂVÍT, -Ă, șiștăviți, -te, adj. (Pop.; despre boabele de cereale) Zbârcit, pipernicit. ♦ (Despre oameni) Slăbănog, plăpând, gălbejit. – V. șiștăvi.
ȘIȘTĂVÍ, șiștăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre boabele de cereale) A se zbârci, a se pipernici. ♦ (Despre oameni) A se gălbeji, a deveni slăbănog. – Din șiștav.
ȘIȘTĂVÍT, -Ă, șiștăviți, -te, adj. (Pop.; despre boabele de cereale) Zbârcit, pipernicit. ♦ (Despre oameni) Slăbănog, plăpând, gălbejit. – V. șiștăvi.
ȘIȘTĂVÍ, șiștăvesc, vb. IV. Refl. (Despre boabe) A se zbîrci, a se închirci, a se pipernici; (despre oameni) a fi lipsit de putere, a se slăbănogi.
!șiștăví (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șiștăvéște, imperf. 3 sg. se șiștăveá; conj. prez. 3 să se șiștăveáscă
șiștăvít (pop.) adj. m., pl. șiștăvíți; f. șiștăvítă, pl. șiștăvíte
șiștăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șiștăvésc, imperf. 3 sg. șiștăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. șiștăveáscă
șiștăvít adj. m., pl. șiștăvíți; f. sg. șiștăvítă, pl. șiștăvíte
ȘIȘTĂVÍ vb. v. chirci, debilita, degenera, închirci, pipernici, sfriji, slăbănogi, slăbi, șubrezi, zgârci.
șiștăvésc (mă) v. refl. Sud. Mă fac șiștav.
șiștăvi vb. v. CHIRCI. DEBILITA. DEGENERA. ÎNCHIRCI. PIPERNICI. SFRIJI. SLĂBĂNOGI. SLĂBI. ȘUBREZI. ZGÎRCI.

șiștăvit dex online | sinonim

șiștăvit definitie

Intrare: șiștăvit
șiștăvit adjectiv
Intrare: șiștăvi
șiștăvi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv