Dicționare ale limbii române

15 definiții pentru șiștăvire

ȘIȘTĂVÍ, șiștăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre boabele de cereale) A se zbârci, a se pipernici. ♦ (Despre oameni) A se gălbeji, a deveni slăbănog. – V. șiștav.
ȘIȘTĂVÍRE, șiștăviri, s. f. (Pop.) Faptul de a se șiștăvi. – V. șiștăvi.
ȘIȘTĂVÍ, șiștăvesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre boabele de cereale) A se zbârci, a se pipernici. ♦ (Despre oameni) A se gălbeji, a deveni slăbănog. – Din șiștav.
ȘIȘTĂVÍRE, șiștăviri, s. f. (Pop.) Faptul de a se șiștăvi. – V. șiștăvi.
ȘIȘTĂVÍ, șiștăvesc, vb. IV. Refl. (Despre boabe) A se zbîrci, a se închirci, a se pipernici; (despre oameni) a fi lipsit de putere, a se slăbănogi.
ȘIȘTĂVÍRE s. f. Faptul de a deveni șiștav; zbîrcire, închircire a boabelor. [Uscăciunea și căldura] provoacă fenomenul de șiștăvire. SĂVULESCU, M. U. I 151.
!șiștăví (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șiștăvéște, imperf. 3 sg. se șiștăveá; conj. prez. 3 să se șiștăveáscă
șiștăvíre (pop.) s. f., g.-d. art. șiștăvírii; pl. șiștăvíri
șiștăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șiștăvésc, imperf. 3 sg. șiștăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. șiștăveáscă
șiștăvíre s. f., g.-d. art. șiștăvírii; pl. șiștăvíri
ȘIȘTĂVÍ vb. v. chirci, debilita, degenera, închirci, pipernici, sfriji, slăbănogi, slăbi, șubrezi, zgârci.
ȘIȘTĂVÍRE s. v. chircire, degenerare, închircire, pipernicire, sfrijire.
șiștăvésc (mă) v. refl. Sud. Mă fac șiștav.
șiștăvi vb. v. CHIRCI. DEBILITA. DEGENERA. ÎNCHIRCI. PIPERNICI. SFRIJI. SLĂBĂNOGI. SLĂBI. ȘUBREZI. ZGÎRCI.
șiștăvire s. v. CHIRCIRE. DEGENERARE. ÎNCHIRCIRE. PIPERNICIRE. SFRIJIRE.

șiștăvire dex online | sinonim

șiștăvire definitie

Intrare: șiștăvi
șiștăvi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv
Intrare: șiștăvire
șiștăvire substantiv feminin