Dicționare ale limbii române

2 intrări

14 definiții pentru șiș

ȘIȘ, șișuri, s. n. Pumnal cu lamă lungă și îngustă, ascunsă într-un baston care îi servește drept teacă; p. gener. orice fel de pumnal. ♦ (Rar) Hanger. – Din tc. șiș.
ȘIȘ, șișuri, s. n. Pumnal cu lamă lungă și îngustă, ascunsă într-un baston care îi servește drept teacă; p. gener. orice fel de pumnal. ♦ (Rar) Hanger. – Din tc. șiș.
ȘIȘ, șișuri, s. n. (Turcism învechit) Un fel de pumnal cu lama lungă și îngustă, mascată într-un baston găunos. Să știi că eu tot îl spintec... bag șișul în el de la burtă pînă la gît. CAMIL PETRESCU, O. II 34. Omul cu trabuc a avut impresia, la un moment dat, că după fiecare roșcov e ascuns un răufăcător, că stau la pîndă, dincolo de garduri, haimanale cu șișul în mînecă. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 350. ◊ Fig. El îi înțelesese tîlcul răsturnat... și în el se răsuci un șiș. CAMIL PETRESCU, O. I 130. ♦ (Neobișnuit) Hanger. (Cu pronunțare regională) Hangher și șîș și pumnal, se zice un cuțit mic împodobit, ce se poartă la brîu spre podoabă, mai ales de către hanii turcești. ȘEZ. VIII 162.
șiș s. n., pl. șíșuri
șiș s. n., pl. șíșuri
ȘIȘ s. v. hanger, pumnal, stilet.
șiș (-șuri), s. n. – Spadă, spadă pusă într-un baston. – Mr., megl. șiș. Tc. (per.) șiș (Șeineanu, II, 337, Lokotsch 1917), cf. bg., sb. šiš „frigare, vătrar”.
ȘIȘ ~uri n. 1) Pumnal cu lama lungă și îngustă, ascunsă într-un baston, care îi servește drept teacă. 2) Orice fel de pumnal. /<turc. șiș
șiș! interj. (reg.; repetat) strigăt cu care se alungă sau se cheamă caprele (sau oile).
șiș n. baston cu stilet. [Turc. ȘIȘ, sabie].
șiș n., pl. urĭ (turc. pers. șiș, sabie ascuțită, frigare; bg. sîrb. šiš, frigare). Lamă de metal supțire și ascuțită ascunsă într’un baston p. a servi ca armă: baston cu șiș.
șiș s. v. HANGER. PUMNAL. STILET.
SIS sau ȘIȘ, cf. Sisinie și Sisoe, sau subst. șiș. Coincidențe dac Sisie, Sisinus bb., Sisa și Sisia ff. 1. Sisul munte în Istria (DR I 196); Sisești, scris și Șișești s. olt. 2. Șișa b. (13-15 B 69) și Sișa b. 1415 (Rep D 37; Div 53) poate fi aceiași persoană. 3. Șișul Giurca (AO XVII 310); Șișescu (Tis; Gorj 72).
șiș, șișuri s. n. 1. pumnal cu lamă lungă și îngustă, ascuns într-un baston 2. (intl.) cuțit

șiș dex online | sinonim

șiș definitie

Intrare: șiș
șiș substantiv neutru
Intrare: Șiș
Șiș