ȘFAC s. v. laț.

șfac, șfacuri, s.n. (reg.) 1. laț. 2. unealtă cu care se strânge buza de sus a calului, ca să stea liniștit la potcovit. 3. bucată de lemn folosită la strângerea, prin răsucire, a funiei sau a lanțului cu care se leagă o încărcătură (de fân, de lemne etc.).

șfac n., pl. urĭ (ca și înșfac). Mold. Rar. Laț, arcan.

șfac s. v. LAȚ.