Dicționare ale limbii române

2 intrări

6 definiții pentru șfăruit

ȘFĂRUÍ, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lega cu sfoară. – Șfară2 + suf. -ui.
ȘFĂRUÍ, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A lega cu sfoară. – Șfară2 + suf. -ui.
ȘFĂRUÍ, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A lega cu sfori. Nu-mi ședea tocmai rău în uniforma mea de dorobanț, cu opincile bine șfăruite. GANE, N. II 91.
șfăruí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfăruiésc, imperf. 3 sg. șfăruiá; conj. prez. 3 să șfăruiáscă
șfăruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfăruiésc, imperf. 3 sg. șfăruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șfăruiáscă
șfăruít, șfăruítă, adj. (reg.) legat cu sfoară.

șfăruit dex online | sinonim

șfăruit definitie

Intrare: șfăruit
șfăruit adjectiv
Intrare: șfărui
șfărui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv