Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru șfăițuire

ȘFĂIȚUÍRE, șfăițuiri, s. f. Procedeu de sudare în care piesele de sudat sunt încălzite în forjă sau în cuptor și apoi ciocănite sau presate. – După germ. Schweisserei.
ȘFĂIȚUÍRE, șfăițuiri, s. f. Procedeu de sudare în care piesele de sudat sunt încălzite în forjă sau în cuptor și apoi ciocănite sau presate. – După germ. Schweisserei.
șfăițuíre s. f., g.-d. art. șfăițuírii; pl. sfăițuíri
șfăițuíre s. f., g.-d. art. șfăițuírii; pl. șfăițuíri
ȘFĂIȚUÍRE ~i f. Procedeu de sudare prin forjare la cald, fără material de adaos. [Sil. -țu-i-] /<germ. Schweisserei
șfăițuí, șfăițuiésc, vb. IV (reg.) a suda piesele de oțel, prin forjare la cald, fără adaos de material.

șfăițuire dex online | sinonim

șfăițuire definitie

Intrare: șfăițuire
șfăițuire substantiv feminin
Intrare: șfăițui
șfăițui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a