Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru șeverui

ȘEVERUÍ, șeveruiesc, vb. IV. Tranz. A netezi flancurile dinților de la roțile dințate necălite. – Șever + suf. -ui.
ȘEVERUÍ, șeveruiesc, vb. IV. Tranz. A netezi flancurile dinților roților dințate necălite. – Șever + suf. -ui.
șeveruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șeveruiésc, imperf. 3 sg. șeveruiá; conj. prez. 3 să șeveruiáscă
șeveruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șeveruiésc, imperf. 3 sg. șeveruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șeveruiáscă
ȘEVERUÍ vb. tr. a netezi fin flancurile roților dințate necălite. (după engl. shaving)
A ȘEVERUÍ ~iésc tranz. (roți dințate) A prelucra cu șeverul. /șever + suf. ~ui

șeverui dex online | sinonim

șeverui definitie

Intrare: șeverui
șeverui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv