ȘESTÍNĂ, șestine, s. f. (Reg.) Loc neted pe vârful unui munte. – Șest (reg. „șes” < lat.) + suf. -ină.

ȘESTÍNĂ, șestine, s. f. (Reg.) Loc neted pe vârful unui munte. – Șest (reg. „șes” < lat.) + suf. -ină.

ȘÉSTINĂ, șestine, s. f. Loc neted, plan pe vîrful unui munte.

șéstină (reg.) s. f., g.-d. art. șéstinei; pl. șéstine

șéstină s. f., g.-d. art. șéstinei; pl. șéstine

ȘÉSTINĂ s. v. platou, podiș.

șéstină, șéstine, s.f. (reg.) 1. șes, câmpie, zăpodie, pustă; tăpșan. 2. loc mocirlos. 3. platou (pe un munte sau pe un deal). 4. (în forma: șastină) podină, platformă plutitoare pe care se instalează moara de apă. 5. lemn încovoiat și lătăreț sub roata joagărelui.

șestină f. lemn încovoiat și lătăreț sub roata joagărului. [Origină necunoscută].

șestină s. v. PLATOU. PODIȘ.