Dicționare ale limbii române

23 definiții pentru șes

ȘES, ȘEÁSĂ, (1) șese, adj., (2, 3) șesuri, s. n. 1. Adj. (Despre pământuri, regiuni) Neted, întins; plan. 2. S. n. întindere vastă de pământ, fără diferențe (mari) de nivel, situată la mică altitudine; câmpie; suprafață plană de pământ situată într-o depresiune. 3. S. n. Parte a corpului animalelor, cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului. – Lat. sessus.
ȘES, ȘEÁSĂ, (1) șese, adj., (2, 3) șesuri, s. n. 1. Adj. (Despre pământuri, regiuni) Neted, întins; plan. 2. S. n. Întindere vastă de pământ, fără diferențe (mari) de nivel, situată la mică altitudine; câmpie; suprafață plană de pământ situată într-o depresiune. 3. S. n. Parte a corpului animalelor, cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului. – Lat. sessus.
ȘES2, ȘEÁSĂ, șese, adj. (Despre pămînturi, locuri, regiuni etc.) Neted, plan, întins. Au picat în coarnele unui țap care păștea pe un cîmp șes, foarte frumos. SBIERA, P. 166. Nilul mișcă valuri blonde pe cîmpii cuprinși de maur, Peste el cerul d-Egipet desfăcut în foc și aur; Pe-a lui maluri gălbii, șese, stuful crește din adînc. EMINESCU, O. I 43. – Variantă: (învechit și regional) șeț, șeáță (ODOBESCU, S. A. 83, TEODORESCU, P. P. 111) adj.
ȘES1, șesuri, s. n. 1. Întindere de pămînt fără diferențe de nivel; cîmpie. Sub straja dealurilor nalte Dorm șesuri leneșe și linse Ca netezișul unei ape. VLAHUȚĂ, O. A. I 74. Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri Și niciodată n-or să vie iară. EMINESCU, O. I 201. ♦ Fig. întindere largă. Să verși, păgîn, potop de apă Pe șesul holdelor de aur. GOGA, P. 18. 2. Parte a corpului animalelor, cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului; deșert1 (4). Pune cineva mîna pe pelea... de pe șes. I. IONESCU, D. 483.
ȘEȚ, ȘEÁȚĂ adj. v. șes2.
șes1 (pop.) adj. m.; f. șásă, pl. șése
șes2 s. n., pl. șésuri
șes adj. n., f. șásă; pl. n. și f. șése
șes n., pl. șésuri
ȘES s., adj. 1. s. v. câmpie. 2. adj. v. drept. 3. adj. întins, neted, plan. (Un platou ~.)
ȘES s. v. platou, podiș.
șes (-eásă), adj. – Plan, neted. – Var. șeț. Lat. sĕssus (Pușcariu 1586; REW 7882), cf. alb. šeš (după REW rom. ar proveni din alb., opinie nefondată); cf. și ședea. – Der. șeș, s. n. (cîmpie); șest, s. n. (parte netedă a unui obiect; Banat, șes), a cărui explicație pare dificilă (după Candrea, dintr-un lat. *sĕssĭtum); șestină (var. șeștină), s. f. (Olt., Trans., șes, cîmpie).
ȘES2 șeásă (șeși, șése) rar (despre forme de relief) Care este întins și neted; plat. Câmp ~. /<lat. sessus, ~a, ~um
ȘES1 ~uri n. Întindere mare și netedă de pământ, situată la o altitudine mică; câmpie. /<lat. sessus, ~a, ~um
șeț s.n. (reg.) împletitură de nuiele care formează fundul lesei de prins pește.
Făgăraș (Fógaras) n. 1. (Munții), porțiunea Carpaților ardeleni ce se întinde până la Olt, cu piscul uriaș Negoiul; 2. (Șesul), câmpie roditoare străbătută de Olt; 3. (Țara Oltului), od. ducat român în sec. XIII, azi județ în Ardeal: 93.000 loc.; 4. oraș în județul cu acelaș nume, așezat între Sibii și Brașov: 6500 loc. (Făgărășean).
șes a. neted, fără înălțimi, vorbind de suprafețe: teren șes. [Lat. (LOCUS) SESSUS]. ║ n. 1. suprafață netedă; 2. mare întindere de pământ într’o țară: șesul Bărăganului.
șeț a. șes: câmpia șeață OD.
șes, șeasă adj., pl. șeșĭ, șese (lat. sessus, așezat, part d. sidere, a se pune, a se așeza, și d. sedére, a ședea; it. pg. sesso, vfr. ses, sp. siesso, șezut, dos; alb. šeš, șes, cîmp). Neted, plan: loc șes, regiune șeasă. S. n., pl. urĭ. Cîmp, cîmpie: șesu Bărăganuluĭ. – Și șeț (pron. și șăț) în Olt. Argeș și aĭurea în Munt.
șeț, V. șes.
ȘES s., adj. 1. s. (GEOGR.) cîmp, cîmpie, (reg.) cohalm. (Regiune de ~.) 2. adj. drept, neted, plan, plat, (pop.) oblu, (reg.) șesos, (Olt. și Ban.) polejnic, (înv.) tins, tocmai, (fig.) ras, șters. (Un loc ~; o suprafață ~.) 3. adj. întins, neted, plan. (Un platou ~.)
șes s. v. PLATOU. PODIȘ.
MUNTELE ȘES v. Plopiș, M-ții Plopișului.

șes dex online | sinonim

șes definitie

Intrare: Lexeme LOC
glagole 2 g-d. -ii (numai) singular substantiv feminin
jure
  • pronunție: ĭure
quale
  • pronunție: cvale
ucu 2 s.n. substantiv neutru
urdu 2 s.n. (numai) singular substantiv neutru
volens
nolens
glagore 2 g-d. -ei substantiv feminin (numai) singular
vip 2 pl. -uri substantiv neutru
chemin non-lexem substantiv neutru invariabil component al unui/unei
șes 3 adj. adjectiv
shimmy substantiv neutru
uniax 2 adj. adjectiv
  • silabisire: u-ni-ax
valorem
unigland 1 adj. adjectiv
vitae locuțiune substantivală component al unui/unei
urdu 3 s.n. (numai) singular substantiv neutru
șpăltuit 2 part. participiu
Intrare: șes (subst.)
șes 1 s.n. substantiv neutru
Intrare: șes (adj.)
șasă adjectiv feminin
șeasă adjectiv feminin
șes 2 adj.n. adjectiv neutru
șeț adjectiv neutru
șeață adjectiv feminin