ȘERPURÉL, șerpurei, s. m. (Pop.) Șerpișor. – Șarpe + suf. -urel.

ȘERPURÉL, șerpurei, s. m. (Pop.) Șerpișor. – Șarpe + suf. -urel.

ȘERPURÉL, șerpurei, s. m. (Popular) Șerpișor. În fîntînă o pietricică... Și sub piatră-un șerpurei, Cu dinții de oțel. ALECSANDRI, P. P. 271.

șerpurél (pop.) s. m., pl. șerpuréi, art. șerpuréii

șerpurél s. m., pl. șerpuréi, art. șerpuréii

ȘERPURÉL s. v. șerpișor.

ȘERPUREL s. (ZOOL.) șerpișor, serpuleț.