Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru ╚Öerpuit

╚śERPU├Ź, ╚Öerpuiesc, vb. IV. Intranz. A avea sau a forma (├«n mi╚Öcare) o linie unduitoare, ca mersul ╚Öarpelui. ÔÇô ╚śarpe + suf. -ui.
╚śERPU├ŹT, -─é, ╚Öerpui╚Ťi, -te, adj. Care face cotituri, care ╚Öerpuie╚Öte; ╚Öerpuitor, cotit. ÔÇô V. ╚Öerpui.
╚śERPU├Ź, ╚Öerpuiesc, vb. IV. Intranz. A avea sau a forma (├«n mi╚Öcare) o linie unduitoare, ca mersul ╚Öarpelui. ÔÇô ╚śarpe + suf. -ui.
╚śERPU├ŹT, -─é, ╚Öerpui╚Ťi, -te, adj. Care face cotituri, care ╚Öerpuie╚Öte; ╚Öerpuitor, cotit. ÔÇô V. ╚Öerpui.
╚śERPO├Ź vb. IV v. ╚Öerpui.
╚śERPU├Ź, ╚Öerpuiesc, vb. IV. Intranz. A avea (sau a forma ├«n mi╚Öcare) o linie unduitoare ca mersul ╚Öarpelui; a undui. ├«ntre mun╚Ťii cu granitul sur, Arie╚Öul, ╚Öoseaua ╚Öi linia ├«ngust─â a trenului ╚Öerpuiesc ├«mpletindu-se cu poduri de piatr─â. C. PETRESCU, S. 225. Apucase pe drumuri ce ╚Öerpuiau pe coasta Negrilesii. AG├ÄRBICEANU, S. P. 19. O c─âr─âruie mic─â ╚Öerpuie╚Öte pe coast─â. DUN─éREANU, CH. 104. Luci pe fa╚Ťa m─ârii un fulger ╚Öerpuind. Urmat d-un tare tr─âsnet. BOLINTINEANU, O. 242. ÔŚŐ Fig. Ideea m─ârea╚Ť─â a ╚Ť─ârii ╚Öerpuia prin suflete sub forma unoi fiori, ce se aninau de nimicurile trec─âtoare ale ceasului de acum. D. ZAMFIRESCU, R. 254. ÔŚŐ Tranz. ├Än picioare l├«ng─â sac, se-n╚Ťepeni ╚Öi el, m─âsur├«nd cu ochii mun╚Ťii fugari care-╚Öi ╚Öerpuiau spin─ârile negre ├«n zarea albastr─â. MIRONESCU, S. A. 131. Soarele, la zori, ╚Öerpuie╚Öte mun╚Ťii Triestului cu chenare de rubin, iar la amiezi sparge ╚Öi risipe╚Öte curcubeie. DELAVRANCEA, S. 70. ÔÖŽ Tranz. A str─âbate, a br─âzda cu linii ondulate. C├«mpiile... p─âreau o mare de om─ât ╚Öerpuit─â ici-colea de dunguli╚Ťe cenu╚Öii, ale c─ârora capete nu le mai z─âreai. CONTEMPORANUL, VI 104. ÔŚŐ Fig. Fiori reci m─â ╚Öerpuir─â la g├«ndul c─â putea fi lips─â o treapt─â ╚Öi s─â lunec ├«n gol. CAZABAN, V. 63. ÔÇô Variant─â: ╚Öerp├│i (ALECSANDRI, P. I 237) vb. IV.
╚śERPU├ŹT, -─é, ╚Öerpui╚Ťi, -te, adj. Care ╚Öerpuie╚Öte, care face cotituri; unduios, cotit. C├«nd timpul era frumos, o lua ├«nceti╚Öor pe c─âr─âruia ╚Öerpuit─â ├«n curmezi╚Öul dealului ce se ridica ├«n fa╚Ťa satului. VLAHU╚Ü─é, O. A. I 94. Susurul acestor izvoare o f─âceau s─â se uite gale╚Ö la ele ╚Öi-i pl─âcea s─â le vaz─â curgerea lor cea ╚Öerpuit─â ce aluneca pe p─âm├«nt. ISPIRESCU, E. 18. (Adverbial) Dopurile pocneau. Chelnerii se strecurau ╚Öerpuit printre perechi. C. PETRESCU, C. V. 311.
╚Öerpu├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ╚Öerpui├ęsc, imperf. 3 sg. ╚Öerpui├í; conj. prez. 3 s─â ╚Öerpui├ísc─â
╚Öerpu├ş vb., ind. prez. 3 sg. ╚Öerpui├ę╚Öte, imperf. 3 sg. ╚Öerpui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ╚Öerpui├ísc─â
╚śERPU├ŹT adj. v. cotit.
╚śerpuit Ôëá direct
A ╚śERPU├Ź ~i├ęsc intranz. (despre drumuri, r├óuri etc.) A face cotituri pe parcurs; a-╚Öi schimba direc╚Ťia, form├ónd o linie ondulat─â, ca mersul ╚Öarpelui. /╚Öarpe + suf. ~ui
╚Öerpu├Č v. a avea un curs ├«ntortochiat, a curge ├«n zigzag (cum umbl─â ╚Öarpele); r├óul ╚Öerpuie╚Öte.
șerpuit a. sinuos: liniile șerpuite ale drumurilor OD.
╚Öerpu─ş├ęsc v. intr. (d. ╚Öerpe). ├Änaintez ca mersu unu─ş ╚Öarpe, m─â ├«ntind cu ocolur─ş, curg ├«ntortocheat: drumu, r├«u ╚Öerpu─şe╚Öte pin mun╚Ť─ş.
╚śERPUIT adj. cotit, ├«ntortocheat, sinuos, sucit, ╚Öerpuitor, (rar) ╚Öerpuind, (├«nv. ╚Öi reg.) ╚Öov─âit, (├«nv.) serpentin. (Un drum ~.)

șerpuit dex online | sinonim

șerpuit definitie

Intrare: șerpuit
șerpuit adjectiv
Intrare: șerpui
șerpoi 2 vb. verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv
șerpui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv