Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru ╚Öerpar

╚śERP├üR, (1) ╚Öerpare, s. n., (2) ╚Öerpari, s. m. 1. S. n. Br├óu lat de piele (prev─âzut cu buzunare) pe care ├«l poart─â ╚Ť─âranii; chimir. 2. S. m. Pas─âre r─âpitoare, asem─ân─âtoare cu acvila, cu spatele de culoare brun─â-cenu╚Öie ╚Öi cu p├óntecele alburiu, care se hr─âne╚Öte mai ales cu ╚Öerpi, ╚Öop├órle ╚Öi broa╚Öte (Circaetus gallicus). ÔÇô ╚śarpe + suf. -ar.
╚śERP├üR (1) ╚Öerpare, s. n., (2) ╚Öerpari, s. m. 1. S. n. Br├óu lat de piele (prev─âzut cu buzunare) pe care ├«l poart─â ╚Ť─âranii; chimir. 2. S. m. Pas─âre r─âpitoare, asem─ân─âtoare cu acvila, cu spatele de culoare brun─â-cenu╚Öie ╚Öi cu p├óntecele alburiu, care se hr─âne╚Öte mai ales cu ╚Öerpi, ╚Öop├órle ╚Öi broa╚Öte (Circa├źtus gallicus). ÔÇô ╚śarpe + suf. -ar.
╚śERP├üR1, ╚Öerpari, s. m. Pas─âre r─âpitoare care se hr─âne╚Öte cu ╚Öerpi (Circaetus gallicus).
╚śERP├üR2, ╚Öerpare, s. n. (Mai ales ├«n Transilv.) Chimir. Cu degetele ├«nfipte ├«n curelu╚Öa ├«ncins─â peste c─âma╚Ö─â, a╚Ötepta, cum a v─âzut c─â stau fl─âc─âii la sfat, cu m├«na afundat─â ├«n ╚Öerpar. C. PETRESCU, R. DR. 13. Celelalte le v├«ra dup─â ╚Öerparul lat. AG├ÄRBICEANU, S. P. 22. Toader atunci bag─â m├«na sting─â ├«n ╚Öerpar, scoate un pumn de bani, ├«i arunc─â l─âutarului ╚Öi strig─â: ┬źAcum una pe pofta mea!┬╗. SLAVICI, N. I 82.
șerpár1 (pasăre) s. m., pl. șerpári
șerpár2 (chimir) (reg.) s. n., pl. șerpáre
șerpár (zool.) s. m., pl. șerpári
șerpár (chimir) s. n., pl. șerpáre
╚śERP├üR s. v. ╚Ťipar.
╚śERP├üR s. v. chimir.
╚śERP├üR2 ~i m. Pas─âre r─âpitoare de talie mare, cu cioc scurt ╚Öi coroiat, cu gheare puternice, care se hr─âne╚Öte, mai ales, cu ╚Öerpi. /╚Öarpe + suf. ~ar
╚śERP├üR1 ~e n. rar Cing─âtoare lat─â din piele (ornamentat─â) prev─âzut─â cu buzunare, purtat─â de t─ârani; chimir. /╚Öarpe + suf. ~ar
╚Öerpar n. cing─âtoare ╚Ť─âr─âneasc─â de piele ├«n care se p─âstreaz─â bani: ╚Öerpar cu galbeni ├«ndesat. [Lit. care se ├«ncol─âce╚Öte ├«n jurul p├óntecelui ca un ╚Öarpe].
╚Öerp├ír m. (d. ╚Öerpe). ╚Üipar. S. n., pl. e. Chimir, cing─âtoare de ╚Ťinut ban─ş.
╚Ťip├ír m. (cp. cu ╚Ťip). Anghil─â, un pe╚Öte care seam─ân─â a ╚Öarpe ╚Öi care chear se ma─ş nume╚Öte ╚Öi ╚Öerpar (cob├ştis f├│ssilis). V. v├«rlan.
șerpar s. v. ȚIPAR.
╚śERPAR s. chimir, (├«nv. ╚Öi reg.) tis─âu, (reg.) ching─â, (Ban. ╚Öi Olt.) pra╚Ötie. (╚Üine banii ├«n ~.)
╚Öerp├ír, ╚Öerpari, (╚Ö─ârpar), s.m. ÔÇô (ornit.) Pas─âre r─âpitoare, asem─ân─âtoare cu acvila, de culoare brun─â-cenu╚Öie (Circaetus gallicus). ├Än Maramure╚Ö, cuib─âre╚Öte ├«n etajul fagului, dar apare ╚Öi ├«n golurile de munte. Este o pas─âre rar─â ├«n Maramure╚Ö, dar nu accidental─â (Ardelean, Bere╚Ö, 2000: 150). ÔÇô Din ╚Öarpe + suf. -ar (Scriban, DEX, MDA).
╚Öerp├ír, ╚Öerpari s. m. Adept al unei secte gnostice din sec. 2 care adora ╚Öarpele, reptila care a determinat pe Adam ╚Öi pe Eva s─â nu mai asculte de Dumnezeu; ofit. ÔÇô Din ╚Öarpe + suf. -ar.

șerpar dex online | sinonim

șerpar definitie

Intrare: șerpar (zool.)
șerpar 1 s.m. substantiv masculin
Intrare: șerpar (persoană)
șerpar 1 s.m. substantiv masculin
Intrare: șerpar (brâu)
șerpar 2 s.n. substantiv neutru