ȘÉLAC s. n. 1. Rășină naturală (de origine animală) sau produsă sintetic, folosită la prepararea unor lacuri, a cerii roșii etc. 2. Lac preparat din șelac (1), folosit la lustruire, grunduire etc. [Var.: șérlac s. n.] – Din germ. Schellack.

ȘÉRLAC s. n. v. șelac.

ȘÉLAC s. n. 1. Rășină naturală (de origine animală) sau produsă sintetic, folosită la prepararea unor lacuri, a cerii roșii etc. 2. Lac preparat din șelac (1), folosit la lustruire, grunduire etc. [Var.: șérlac s. n.] – Din germ. Schellack.

ȘÉRLAC s. n. v. șelac.

șélac/șérlac s. n.

șérlac v. șélac

șélac/șérlac s. n.

șerlác v. șelac

ȘÉLAC s.n. Rășină naturală secretată de o insectă din regiunile tropicale și întrebuințată la prepararea unor lacuri, a cerii roșii etc. [Var. șerlac s.n. / < germ. Schellack].

ȘÉRLAC s.n. v. șelac.

ȘÉLAC/ȘÉRLAC s. n. rășină naturală secretată de o insectă din regiunile tropicale, folosită la prepararea unor lacuri, a cerii roșii etc. (< germ. Schellack)

ȘÉRLAC s. n. elem. șelac.

ȘÉLAC n. 1) Rășină (naturală sau sintetică) întrebuințată la prepararea unor lacuri, a cerii roșii etc. 2) Lac preparat din această rășină. [Var. șerlac] /<germ. Schellack