ȘERÍF1, șerifi, s. m. Prinț arab socotit descendent al lui Mohamed. – Din tc. șerif, fr. chérif.

ȘERÍF2, șerifi, s. m. 1. (În Anglia) Magistrat însărcinat cu aplicarea legii într-un comitat. 2. (În SUA) Ofițer de administrație ales, însărcinat cu menținerea ordinii într-un district, într-o localitate. – Din engl. sheriff, fr. shériff.

ȘERÍF1, șerifi, s. m. Prinț arab socotit urmaș al lui Mahomed. – Din tc. șerif, fr. chérif.

ȘERÍF2, șerifi, s. m. Funcționar administrativ din Anglia sau din Statele Unite ale Americii, însărcinat cu menținerea ordinii într-un district sau comitat, având în anumite cazuri și puteri judecătorești. – Din engl. sheriff.

ȘERÍF1, șerifi, s. m. (În țările arabe) Prinț, nobil (socotit descendent al lui Mahomed). Văzui mulțime de șerifi din neamul lui Moamet. GORJAN, H. IV 157.

ȘERÍF2, șerifi, s. m. (În Anglia și în Statele Unite) Funcționar administrativ însărcinat cu executarea legilor și cu menținerea ordinei în comitate și districte, avînd în anumite cazuri și puteri judecătorești.

șeríf s. m., pl. șerífi

șeríf (prinț arab, funcționar administrativ) s. m., pl. șerífi

ȘERÍF1 s.m. Prinț arab sau maur, socotit descendent al lui Mahomed. [< fr. chérif, cf. ar. șarif – nobil].

ȘERÍF2 s.m. 1. (În Anglia și S.U.A.) Funcționar administrativ învestit cu menținerea ordinii, perceperea impozitelor etc. 2. (În Scoția) Judecătorul cel mai înalt în grad într-un district sau într-un comitat. [Acc. și șérif. / < engl. sheriff, cf. fr. shérif].

ȘERÍF s. m. 1. funcționar administrativ în Anglia și SUA învestit cu menținerea ordinii, perceperea impozitelor etc. 2. (în Scoția) judecătorul cel mai înalt în grad într-un district sau comitat. (< engl. sheriff, fr. shériff)

șeríf (-fi), s. m. – Prinț arab. Fr. chérif.

ȘERÍF2 ~i m. (la musulmani; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Nobil considerat ca fiind descendent al lui Mahomed; prinț arab. /<turc. șerif, fr. chérif

ȘERÍF1 ~i m. Funcționar cu atribuții administrative, polițienești și, parțial, judecătorești în unele țări. /<engl. sheriff, fr. shériff

1) *șeríf m. (ar. šarif, turc. șerif, ilustru, sfînt). Titlu dat urmașilor luĭ Mohamet. Principe la Arabĭ și Maurĭ.

2) *șeríf m. (engl. sheriff). Guvernator (anual și fără leafă) al unuĭ comitat în Anglia.