Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru șerbet

ȘERBÉT, (2) șerbeturi, s. n. 1. Preparat alimentar făcut din sirop de zahăr bine legat și frecat, colorat și aromat cu diferite esențe sau sucuri de fructe. 2. Sortiment de șerbet (1). – Din tc. șerbet.
ȘERBÉT, șerbeturi, s. n. Preparat alimentar făcut din sirop de zahăr bine legat și frecat, colorat și aromat cu diferite esențe sau sucuri de fructe. – Din tc. șerbet.
ȘERBÉT, șerbeturi, s. n. 1. Preparat alimentar făcut din suc de fructe sau din esență de cacao, cafea etc., fierte cu zahăr pînă se obține o pastă. Căni și borcane pline cu șerbeturi stau la rînd, legate deasupra cu țiplă. CAMIL PETRESCU, O. II 93. După ce înfipse o linguriță strașnică în șerbetul de toporași și bău două pahare brumate de apă... plescăi din limbă, ștergîndu-și mustățile stufoase. PETRESCU, Î. II 243. În grădina din dosul casei erau trandafiri de Kazanlîc, din florile cărora femeile făceau dulcețuri și șerbeturi. ȘEZ. XII 5. 2. (Învechit) Băutură răcoritoare, preparată din zahăr și apă de trandafiri. (Cu pronunțare regională) Țiind fiecare în mîni cîte un pahar... plin de fel de fel de șărbeturi de cele mai bune și mai alese. GORJAN, H. II 108.
șerbét (preparat alimentar) s. n., (sorturi) pl. șerbéturi
șerbét s. n., (sorturi) pl. șerbéturi
șerbét (-turi), s. n.1. Înghețată, răcoritoare. – 2. Preparat dulce din fructe cu zahăr. – Mr., megl. șirbet. Tc. (arab.) șirbet (Roesler 609; Șeineanu, II, 336; Ronzevalle 106), cf. ngr. σερμπέτι, alb., bg., sb. serbet, it. sorbetto, fr. sorbet, sp. sorbete (REW 7594b). – Der. șerbegiu, s. m. (servitor care servește șerbetul), din tc. șerbetci. Este dubletul lui șorbet, s. n., din fr., puțin folosit.
ȘERBÉT ~uri n. 1) Produs de cofetărie, preparat din suc de fructe cu cafea (sau cacao), care se fierb cu zahăr până la îngroșare (uneori cu adaos de nuci pisate). 2) Băutură răcoritoare preparată din suc de fructe cu zahăr. /<turc. șerbet
șerbet n. 1. băutură răcoritoare din apă de trandafir, zahăr și miros de odagaciu: îi cinsti cu cafea și cu șerbet; 2. dulceață îngroșată ca o alifie: șerbeturi de trandafir și de vișine GHICA. [Turc. ȘERBET, lit. băutură].
șerbét n., pl. urĭ și e (turc. șerbet, ar. šerbet, šorbet, d. šorb, šorba, šarab, šürb, băutură, šaraba, šariba, a bea; ngr. serbéti, it. sorbetto, fr. sorbet. V. cĭorbă, sirop). Sec. 19. Băutură răcoritoare dulce preparată din apă de trandafirĭ și aromă de odogacĭ. Limonadă. Azĭ. Un fel de dulceață consistentă opacă preparată din zahăr și zeamă de fructe ca și bomboanele fondante. V. salep.

șerbet dex online | sinonim

șerbet definitie

Intrare: șerbet
șerbet substantiv neutru