ȘEPCÚȚĂ, șepcuțe, s. f. Diminutiv al lui șapcă; șapcă mică. – Șapcă + suf. -uță.

ȘEPCÚȚĂ, șepcuțe, s. f. Diminutiv al lui șapcă; șapcă mică. – Șapcă + suf. -uță.

ȘEPCÚȚĂ, șepcuțe, s. f. Diminutiv al lui șapcă; șapcă mică. Femeia... ține de mînă un băiat – băiatul ei – școlar de 7-8 ani, cu o șepcuță galbenă, pusă pe ceafă. STANCU, U.R.S.S. 86.

șepcúță s. f., g.-d. art. șepcúței; pl. șepcúțe

șepcúță s. f., g.-d. art. șepcúței; pl. șepcúțe