șenlíc (-curi), s. n. – Sărbătoare, jubileu, petrecere. Tc. șenlik (Tiktin). Sec. XVII, înv.

șenlíc și (maĭ des) șinlíc n., pl. urĭ (turc. șenlik). Sec. 17-18. Manifestațiune de bucurie pin cîntece orĭ detunăturĭ. – Și -lec, -lîc.