ȘANÁL s. n. v. șenal.

ȘENÁL, șenale, s. n. Porțiune navigabilă în lungul unui râu, al unui canal sau al unui lac, destul de largă și de adâncă pentru a asigura navigația la intrarea într-un port. [Var.: șanál s. n.] – Din fr. chenal.

ȘANÁL s. n. v. șenal.

ȘENÁL, șenale, s. n. Porțiune navigabilă în lungul unui râu, al unui canal sau al unui lac, destul de largă și de adâncă pentru a asigura navigația la intrarea într-un port. [Var.: șanál s. n.] – Din fr. chenal.

ȘANÁL s. n. v. șenal.

ȘENÁL, șenaluri, s. n. (Învechit) Partea cea mai adîncă a unui curs de apă, care permite navigația; canal de trecere a navelor printr-o strîmtoare sau la intrarea într-un port. – Variantă: șanál s. n.

șenál s. n., pl. șenále

șenál s. n., pl. șenále

ȘANÁL s.n. v. șenal.

ȘENÁL s.n. Canal de navigație în lungul albiei unui râu sau care leagă între ele râuri și canale. [Var. șanal s.n. / < fr. chenal].

ȘENÁL s. n. parte navigabilă din albia unui curs de apă, a unui canal. (< fr. chenal)

ȘENÁL ~e n. 1) Canal care servește pentru pătrunderea navelor în port sau pentru trecerea acestora printr-un loc îngust. ~ navigabil. 2) Parte navigabilă în lungul unui curs de apa. /<fr. chenal

șanal n. trecătoare îngustă la intrarea unui port: șanalele Dunării (= fr. chenal).