Dicționare ale limbii române

2 definiții pentru șențui

șănțuĭésc v. tr. (d. șanț. Cp. cu sat). Înconjor cu șanț: a șănțui via. V. refl. Mă înconjor cu șanț, mă întăresc cu retranșamente. – Și șe- (vest și vechĭ).
șențuĭésc, V. șănțuĭesc.

șențui dex online | sinonim

șențui definitie

Intrare: șențui
șențui