Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
10 definiții pentru șelar
ȘELÁR, șelari, s. m. Persoană care confecționează (și vinde) șei sau alte obiecte de harnașament. – Șa + suf. -ar.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ȘELÁR, șelari, s. m. Persoană care confecționează (și vinde) șei sau alte obiecte de harnașament. – Șa + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ȘELÁR, șelari, s. m. Persoană care confecționează sau vinde șei și alte obiecte de harnașament. Smulse deodată biciul mlădios cumpărat de la șelarul palatului. DUMITRIU, B. F. 61.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
șelár s. m., pl. șelári
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
șelár s. m., pl. șelári
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
ȘELÁR s. (reg.) șoronar. (E ~ de profesie.)
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
ȘELÁR ~i m. 1) Meșter care face șei și alte articole de harnașament. 2) Negustor de articole de acest fel. /șa + suf. ~ar
- sursa: NODEX 2002
- permalink
șelar m. cel ce face și vinde șele.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
șelár m. (d. șea, șele). Cel ce face saŭ vinde șele, curele, hamurĭ ș. a.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
ȘELAR s. (reg.) șoronar. (E ~ de profesie.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
șelar dex online | sinonim
șelar definitie
Intrare: șelar
șelar substantiv masculin admite vocativul
