ȘELÁR, șelari, s. m. Persoană care confecționează (și vinde) șei sau alte obiecte de harnașament. – Șa + suf. -ar.

ȘELÁR, șelari, s. m. Persoană care confecționează (și vinde) șei sau alte obiecte de harnașament. – Șa + suf. -ar.

ȘELÁR, șelari, s. m. Persoană care confecționează sau vinde șei și alte obiecte de harnașament. Smulse deodată biciul mlădios cumpărat de la șelarul palatului. DUMITRIU, B. F. 61.

șelár s. m., pl. șelári

șelár s. m., pl. șelári

ȘELÁR s. (reg.) șoronar. (E ~ de profesie.)

ȘELÁR ~i m. 1) Meșter care face șei și alte articole de harnașament. 2) Negustor de articole de acest fel. /șa + suf. ~ar

șelar m. cel ce face și vinde șele.

șelár m. (d. șea, șele). Cel ce face saŭ vinde șele, curele, hamurĭ ș. a.

ȘELAR s. (reg.) șoronar. (E ~ de profesie.)