Dicționare ale limbii române

31 definiții pentru șeici

ȘÁICĂ, șeici, s. f. (Înv. și pop.) Ambarcațiune fluvială mică, cu pânze, cu fundul plat, servind la transportul mărfurilor și al persoanelor. ♦ Luntre făcută dintr-un trunchi de copac scobit, cu o singură vâslă, servind la pescuit. – Din bg., sb. šajka, tc. sayka.
ȘEÍC1, șeici, s. m. 1. (În țările arabe) Căpetenie a unui trib, a unei formațiuni statale. 2. Șef al unei comunități religioase la musulmani. [Var.: șelh s. m.] – Din tc. șeyh.
ȘEÍH s. m. v. șeic1.
ȘÁICĂ, șăici, s. f. (Înv. și reg.) Ambarcație fluvială mică, cu pânze, cu fundul plat, servind la transportul mărfurilor și al persoanelor. ♦ Luntre făcută dintr-un trunchi de copac scobit, cu o singură vâslă, servind la pescuit. – Din bg., scr. šajka, tc. sayka.
ȘEÍC1, șeici, s. m. 1. (În țările arabe) Căpetenie a unui trib, a unei formații statale. 2. Șef al unei comunități religioase la musulmani. [Var.: șeíh s. m.] – Din tc. șeyh.
ȘEÍH s. m. v. șeic1.
ȘÁICĂ, șăici, s. f. (Învechit și popular) Corabie mică, cu pînze, cu fundul plat, servind la transportul mărfurilor și al persoanelor. O suflare răcoroasă... legăna încetișor înaltele catarturi ale șăicilor ce se vedeau albind în depărtare cu pînzele lor umflate. ODOBESCU, S. I 141. Într-o zi... s-a pus într-o șaică să treacă la Nicopoli. GHICA, S. 302. Bate vîntul sălcile Să-mi pornesc șăicile, Să pornească și șaica mea. TEODORESCU, P. P. 309. ♦ Luntre (făcută de obicei dintr-un trunchi de copac scobit) cu o sirgură vîslă, servind la pescuit; ciobacă. – Pl. și: șeice (HASDEU, I. V. 72).
ȘEÍC, șeici, s. m. Căpetenie a unui trib arab; șef de comunitate religioasă la musulmani. Acum călugării și șeicii beduinilor voiră să dovedească că acei bani erau bine dați. BOLINTINEANU, O. 298. – Variantă: șeíh (EMINESCU, O. I 144) s. m.
ȘEÍH s. m. v. șeic.
șáică (înv., pop.) s. f., g.-d. art. șéicii; pl. șeici
!șeíc s. m., pl. șeíci
șáică s. f., g.-d. art. șăicii; pl. șăici
șeíc/șeic s. m., pl. șeíci/șeici
ȘÁICĂ s. v. gamelă, șlep.
șáică (șéici), s. f. – Barcă, barjă. – Var. Mold. șeică. Tc. șaika (Miklosich, Fremdw., 128; Lokotsch 1780), cf. bg., sb., rus. šajka. – Der. șaicar (var. șeicar), s. m. (luntraș).
șéic (-ci), s. m. – Șef musulman. Fr. cheik.
ȘÁICĂ șeici f. înv. reg. Ambarcație cu pânze sau cu vâsle, cu fundul plat, folosită, mai ales, pe fluvii navigabile pentru transportul de mărfuri. /<sb. šajka, turc. sayka, bulg. šaika
ȘEÍC2 ~ci m. 1) Conducător al unui trib sau al unui stat arab. 2) Șef al unei comunități religioase musulmane. /<turc. šeyh, fr. cheik
șáică3, șăici, s.f. (reg.) bucată de sfoară sau de curea cu care se leagă biciul de codiriște.
șáică2, șăici și șáice, s.f. (reg.) 1. gamelă. 2. cantitate de mâncare dintr-o gamelă. 3. vas de tinichea pentru adus apă. 4. cazan mic. 5. cratiță.
șaică f. șalupă turcească pe Dunăre și Marea-Neagră (azi ieșită din uz): înaltele catarturi ale șaicelor OD. [Turc. ȘAYKA].
șeik m. căpetenie de trib la Arabi; șeik-ul Islam, capul religiunii muzulmane.
șáĭcă f., pl. e și (ob.) șăĭcĭ și șeĭcĭ (turc. șáĭka, id.; ngr. saika, vsl. bg. šaĭka; rus. šáĭka, cĭutură, găleată). Vechĭ. Un fel de corăbioară pe Dunăre și marea Neagră. Ponton întrebuințat ca bac saŭ la făcut podurĭ pe apă: un pod de șăĭcĭ.
*șeic m. (fr. cheik, d. ar. šeih, bătrîn). Șef de trib saŭ predicator la Arabĭ. Șeih-ul-islam, capul religiuniĭ musulmane.
șeĭcĭ, V. șaĭcă.
șaică s. v. GAMELĂ. ȘLEP.
șáică2, șeici, s.f. – (reg.; înv.; mil.) Gamelă: „Musai șaica de spălat” (Bârlea, 1924: 6). (Trans., Maram., Bucov.). – Din magh. csajka „gamelă”.
șáică1, șeici, s.f. – (reg.) 1. Plută făcută din rude; luntre. 2. Barcă: „Ziné pă apă ca o șaică...” (Lenghel, 1979: 131). – Din bg., srb. šajka (DER, DEX, MDA), tc. saika (Șăineanu, Scriban; Miklosich, cf. DER; DEX, MDA).
șáică2, șeici, s.f. – Gamelă: „Musai șaica de spălat” (Bârlea 1924: 6). – Din magh. csajka „gamelă”.
șáică1, șeici, s.f. – 1. Plută făcută din rude; luntre. 2. Barcă: „Ziné pă apă ca o șaică...” (Lenghel 1979: 131). – Din tc. șaika, cf. rus. šajka (DER).
șaică, șaici s. f. amantă.

șeici dex online | sinonim

șeici definitie

Intrare: șaică
șaică 2 pl. șăici substantiv feminin
șaică 3 pl. șeice substantiv feminin
șaică 1 pl. șeici substantiv feminin
Intrare: șeic (persoană)
șeih substantiv masculin admite vocativul
șeic 1 pl. -i substantiv masculin admite vocativul
Intrare: șeici
șeici