Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru șefie

ȘEFÍE, șefii, s. f. Demnitate, rang, funcție de șef (1); conducere, direcție; timpul cât cineva deține această funcție. – Șef + suf. -ie.
ȘEFÍE, șefii, s. f. Demnitate, rang, funcție de șef (1); conducere, direcție; timpul cât cineva deține această funcție. – Șef + suf. -ie.
ȘEFÍE, șefii, s. f. Demnitate, rang, funcție de șef (mai ales al unui partid politic); conducere, direcție: In lupta pentru șefia partidului, cele două tabere tîrau după ele păcate grele. C. PETRESCU, C. V. 102. I-au scurtat drumul la șefie cu zece ani, ba poate i-au dat șefia la care nici el nu spera. CARAGIALE, O. VII 90.
șefíe s. f., art. șefía, g.-d. art. șefíei; pl. șefíi, art. șefíile
șefíe s. f., art. șefía, g.-d. art. șefíei; pl. șefíi, art. șefíile
ȘEFÍE s. 1. v. conducere. 2. (MIL.) comandă, conducere, (înv.) povață, povățuire. (Unitatea militară se află sub ~ lui.)
ȘEFÍE ~i f. 1) Funcție de șef. 2) Durată a acestei funcții. 3) Dirijare a unei activități; conducere. /șef + suf. ~ie
șefie f. direcțiune: șefia partidului.
*șefíe f. (d. șef). Calitatea de a fi șef: șefia partiduluĭ.
ȘEFIE s. 1. conducere, direcție. (Deține ~ unei instituții.) 2. comandă, conducere, (înv.) povață, povățuire. (Unitatea militară se află sub ~ lui.)

șefie dex online | sinonim

șefie definitie

Intrare: șefie
șefie substantiv feminin