ȘEDINȚOMÁN, -Ă, ședințomani, -e, s. m. și f. (Ir.) Persoană care are mania de a convoca multe ședințe (1), de a discuta mult în cadrul acestora. – Ședință + suf. -oman.

ȘEDINȚOMÁN, -Ă, ședințomani, -e, s. m. și f. (Ir.) Persoană care are mania de a convoca multe ședințe (1), de a discuta mult în cadrul acestora. – Ședință + suf. -oman.

ședințománă s. f., g.-d. art. ședințománei; pl. ședințománe

ședințománă s. f., g.-d. art. ședințománei; pl. ședințománe

ȘEDINȚOMÁN, -Ă s.m. și f. (Peior.) Cel care are mania ședințelor. [< ședință + -man].

ȘEDINȚOMÁN ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care are mania de a convoca ședințe (fără motiv serios) cu discuții de lungă durată. /ședință + -man

ședințoman, -ă, ședințomani, -e adj. (d. oameni) care are mania de a convoca multe ședințe, de a discuta mult în cadrul acestora.