Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru șcradă

SCRÁDĂ s. f. Un fel de iarbă care crește la munte, prin păduri și în locuri umbroase, și care, menținîndu-se verde, servește iarna ca hrană oilor și caprelor. – Variantă: șcrádă (ȘEZ. XV 130) s. f.
ȘCRÁDĂ s. f. v. scradă.
SCRÁDĂ s. f. Un fel de iarbă care crește la munte, prin păduri și în locuri umbroase și care, menținându-se verde și în timpul iernii, servește ca hrană oilor și caprelor (Carex pilosa).
scrádă s. f.
scrádă s.f. (reg.) plantă care crește la munte, prin păduri și locuri umbroase, care se menține verde iarna și care servește ca hrană animalelor.
scrádă f., pl. e orĭ ăzĭ. Ban. Maram. Mold. Un fel de ĭarbă înaltă care crește pin văile munților și care place oilor.
scrádă, scrade, (scriadă), s.f. – (bot.) Plantă care crește la munte, prin păduri și locuri umbroase, care se menține verde și iarna și care servește ca hrană animalelor. Iarba pe care oile o pasc iarna (Papahagi, 1925; Ieud). Șovar, rogoz (Carex pilosa): „(…) toamna târziu, înainte de căzutul zăpezii, [oile] erau aduse la jir și scroadă (= iarba mare din pădure pe care zăpada o prinde verde)” (Mirescu, 2006: 49). ♦ (top.) Scradea, deal, pădure în Bârsana și Slătioara (Vișovan, 2005). (Banat., Maram., Mold.). – Et. nec. (MDA).
scrádă, -e, (scriadă), s.f. – (bot.) Iarba pe care oile o pasc iarna (Papahagi 1925; Ieud). Șovar, rogoz (Carex pilosa Scop): „(…) toamna târziu, înainte de căzutul zăpezii, (oile) erau aduse la jir și scoadă (iarba mare din pădure pe care zăpada o prinde verde)” (Mirescu 2006: 49). – Et. nec. (MDA).

șcradă dex online | sinonim

șcradă definitie

Intrare: scradă
șcradă substantiv feminin (numai) singular
scradă substantiv feminin (numai) singular