Dicționare ale limbii române

2 intrări

12 definiții pentru școlit

ȘCOLÍ, școlesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) instrui (temeinic) în școală. – V. școală.
ȘCOLÍ, școlesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) instrui (temeinic) în școală. – V. școală.
ȘCOLÍT, -Ă, școliți, -te, adj. (Rar) Învățat, instruit.
școlí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. școlésc, imperf. 3 sg. școleá; conj. prez. 3 sg. și pl. școleáscă
școlít adj. m., pl. școlíți; f. sg. școlítă, pl. școlíte
ȘCOLÍ vb. v. instrui, învăța.
ȘCOLÍT adj. v. citit, cult, cultivat, educat, instruit, învățat.
școlésc v. tr. (d. școală; rus. školítĭ). Fam. Învăț, instruĭesc: copil bine școlit. Fig. Bat, învăț minte: lasă, că te-oĭ școli eŭ!
școli vb. v. INSTRUI. ÎNVĂȚA.
școlit adj. v. CITIT. CULT. CULTIVAT. EDUCAT. INSTRUIT. ÎNVĂȚAT.
școli, școlesc I. v. t. a instrui temeinic (pe cineva) într-un anumit domeniu. II. v. r. a se instrui, a se perfecționa într-un anumit domeniu.
școlit, -ă, școliți, -te adj. 1. temeinic instruit într-un anumit domeniu. 2. care are studii superioare.

școlit dex online | sinonim

școlit definitie

Intrare: școlit
școlit adjectiv
Intrare: școli
școli conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv reflexiv