ȘCOLÍ, școlesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) instrui (temeinic) în școală. – V. școală.

ȘCOLÍRE, școliri, s. f. Acțiunea de a (se) școli, instruire. – V. școli.

ȘCOLÍ, școlesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) instrui (temeinic) în școală. – V. școală.

ȘCOLÍRE, școliri, s. f. Acțiunea de a (se) școli, instruire. – V. școli.

școlí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. școlésc, imperf. 3 sg. școleá; conj. prez. 3 sg. și pl. școleáscă

școlíre s. f., g.-d. art. școlírii; pl. școlíri

ȘCOLÍ vb. v. instrui, învăța.

școlésc v. tr. (d. școală; rus. školítĭ). Fam. Învăț, instruĭesc: copil bine școlit. Fig. Bat, învăț minte: lasă, că te-oĭ școli eŭ!

școli vb. v. INSTRUI. ÎNVĂȚA.

școli, școlesc I. v. t. a instrui temeinic (pe cineva) într-un anumit domeniu. II. v. r. a se instrui, a se perfecționa într-un anumit domeniu.