Dicționare ale limbii române

2 intrări

10 definiții pentru școlărire

ȘCOLĂRÍ, școlăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A învăța, a studia într-o școală; a fi școlar (1) împreună sau în același timp cu altcineva. – Din școlar.
ȘCOLĂRÍ, școlăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A învăța, a studia într-o școală; a fi școlar (1) împreună sau în același timp cu altcineva. – Din școlar.
ȘCOLĂRÍ, școlăresc, vb. IV. Intranz. A fi școlar împreună cu cineva sau în același timp cu cineva. Am școlărit împreună.
școlărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. școlărésc, imperf. 3 sg. școlăreá; conj. prez. 3 să școlăreáscă
școlărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. școlărésc, imperf. 3 sg. școlăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. școlăreáscă
ȘCOLĂRÍ vb. v. școlariza.
A ȘCOLĂRÍ ~ésc intranz. rar 1) A fi școlar. 2) A-și petrece anii de școlar împreună cu altcineva. /Din școlar
școlărì v. a învăța împreună la școală.
2) școlărésc v. intr. (d. școlar). Fam. Trăĭesc ca școlar: mulțĭ anĭ a școlărit pîn’a ajuns aicĭ!
școlări vb. v. ȘCOLARIZA.

școlărire dex online | sinonim

școlărire definitie

Intrare: școlări
școlări conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv
Intrare: școlărire
școlărire infinitiv lung