ȘCOLĂRÍME s. f. Mulțime de școlari (1), totalitatea școlarilor. – Școlar + suf. -ime.

ȘCOLĂRÍME s. f. Mulțime de școlari (1), totalitatea școlarilor. – Școlar + suf. -ime.

ȘCOLĂRÍME s. f. (Cu sens colectiv) Mulțime de școlari, totalitatea școlarilor.

școlăríme s. f., g.-d. art. școlărímii

școlăríme s. f., g.-d. art. școlărímii

ȘCOLĂRÍME s. (rar) școlăret. (Întreaga ~.)

ȘCOLĂRÍME f. (colectiv de la școlar) 1) Totalitate a școlarilor. 2) Mulțime de școlari. /școlar + suf. ~ime

școlărime f. tinerimea din școale.

ȘCOLĂRIME s. (rar) scolăret. (Întreaga ~.)