Dicționare ale limbii române

2 intrări

20 definiții pentru școlăresc

ȘCOLĂRÉSC, -EÁSCĂ, școlărești, adj. De școală (1) sau de școlar (1), caracteristic școlii sau școlarilor. ♦ Fig. (Cam) naiv, lipsit de maturitate, copilăresc. – Școlar + suf. -esc.
ȘCOLĂRÍ, școlăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A învăța, a studia într-o școală; a fi școlar (1) împreună sau în același timp cu altcineva. – Din școlar.
ȘCOLĂRÉSC, -EASCĂ, școlărești, adj. De școală (1) sau de școlar (1), caracteristic școlii sau școlarilor. ♦ Fig. (Cam) naiv, lipsit de maturitate, copilăresc. – Școlar + suf. -esc.
ȘCOLĂRÍ, școlăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A învăța, a studia într-o școală; a fi școlar (1) împreună sau în același timp cu altcineva. – Din școlar.
ȘCOLĂRÉSC, -EÁSCĂ, școlărești, adj. De școală, de școlar; caracteristic școlii sau școlarilor. Mediu școlăresc. ▭ Acesta ținea în mînă o hîrtie... Era scrisă stîngaci pe hîrtie de caiet școlăresc. DUMITRIU, V. L. 36.
ȘCOLĂRÍ, școlăresc, vb. IV. Intranz. A fi școlar împreună cu cineva sau în același timp cu cineva. Am școlărit împreună.
școlărésc adj. m., f. școlăreáscă; pl. m. și f. școlăréști
școlărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. școlărésc, imperf. 3 sg. școlăreá; conj. prez. 3 să școlăreáscă
școlărésc adj. m., f. școlăreáscă; pl. m. și f. școlăréști
școlărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. școlărésc, imperf. 3 sg. școlăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. școlăreáscă
ȘCOLĂRÉSC adj. școlar. (Viața ~.)
ȘCOLĂRÍ vb. v. școlariza.
ȘCOLĂRÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care este caracteristic pentru școlari; propriu școlarilor. 2) fig. Care manifestă o viziune copilărească; lipsit de seriozitate; infantil; copilăros; neserios; pueril; naiv. /școlar + suf. ~esc
A ȘCOLĂRÍ ~ésc intranz. rar 1) A fi școlar. 2) A-și petrece anii de școlar împreună cu altcineva. /Din școlar
școlăresc a. ce ține de școlar.
școlărì v. a învăța împreună la școală.
1) școlărésc, -eáscă adj. (d. școlar). Relativ la școlarĭ: disciplină școlărească.
2) școlărésc v. intr. (d. școlar). Fam. Trăĭesc ca școlar: mulțĭ anĭ a școlărit pîn’a ajuns aicĭ!
ȘCOLĂRESC adj. școlar. (Viața ~.)
școlări vb. v. ȘCOLARIZA.

școlăresc dex online | sinonim

școlăresc definitie

Intrare: școlăresc
școlăresc adjectiv
Intrare: școlări
școlări conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv