ȘCHIOPÉNIE s. f. (Rar) Starea celui șchiop (1); mers carateristic celui șchiop. – Șchiop + suf. -nie.

ȘCHIOPÉNIE, șchiopenii, s. f. (Rar) Starea celui șchiop (1); mers caracteristic celui șchiop. – Șchiop + suf. -enie.

șchiopénie (rar) (-ni-e) s. f., art. șchiopénia (-ni-a), g.-d. șchiopénii, art. șchiopéniei

șchiopénie s. f. (sil. -ni-e), art. șchiopénia (sil. -ni-a), g.-d. șchiopénii, art. șchiopéniei