Dicționare ale limbii române

2 intrări

11 definiții pentru șchiopare

ȘCHIOPÁ, șchiopez, vb. I. Intranz. (Pop.) 1. A deveni șchiop. 2. A șchiopăta (1). – Lat. *excloppare sau din șchiop.
ȘCHIOPÁ, șchiopez, vb. I. Intranz. 1. A deveni șchiop. 2. A șchiopăta (1). – Din lat. *excloppare sau din șchiop.
SCHIOPÁ vb. I v. șchiopa.
ȘCHIOPÁ, șchiopez și șchiop, vb. I. Intranz. (Despre ființe, și în forma șchiopa) 1. A deveni șchiop. Ș-au tocit potcoavele, au șchiopat și i-am lăsat în drum. DELAVRANCEA, O. II 110. Împăratul l-a-ntrebat Cum... de-a șchiopat? CONTEMPORANUL, III 730. 2. A șchiopăta. Astă fată bine joacă, Numai are că cam șchioapă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 420. – Variantă: schiopá vb. I.
șchiopá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 șchiopeáză
șchiopá vb., ind. prez. 1 sg. șchiopéz, 3 sg. și pl. șchiopeáză
ȘCHIOPÁ vb. v. șchiopăta.
A ȘCHIOPÁ ~éz 1. intranz. rar v. A ȘCHIOPĂTA. 2. tranz. A face să devină șchiop; a vătăma la picioare; a șontorogi. /<lat. excloppare
șchĭoápăt și șchiopătéz, a v. intr. (lat. *ex-clóppito, -áre). Merg șchiop; și astăzĭ maĭ șchioapătă din lovitura ceĭa. – Vechĭ și -petéz (și ca v. refl.) și (chear azĭ) șchĭopez. Și sch- (Munt. Vest).
șchĭopéz v. tr. (d. șchĭop saŭ vlat. excloppare; fr. écloper). Fac șchĭop: un glonț l-a șchĭopat. V. refl. Devin șchĭop. V. intr. Devin șchĭop. – și sch- (Munt. vest). Vechĭ. (Cor. și Ps. Ș.) și șchĭu-.
șchiopa vb. v. ȘCHIOPĂTA.

șchiopare dex online | sinonim

șchiopare definitie

Intrare: șchiopa
schiopa 1 1 -pez verb grupa I conjugarea a II-a intranzitiv
șchiopa 2 1 -p intranzitiv conjugarea I grupa I verb
schiopa 1 1 -p verb grupa I conjugarea I intranzitiv
șchiopa 1 1 -pez conjugarea a II-a intranzitiv grupa I verb
Intrare: șchiopare
șchiopare infinitiv lung