ȘCHIOPÁ, șchiopez, vb. I. Intranz. (Pop.) 1. A deveni șchiop. 2. A șchiopăta (1). – Lat. *excloppare sau din șchiop.

ȘCHIOPÁ, șchiopez, vb. I. Intranz. 1. A deveni șchiop. 2. A șchiopăta (1). – Din lat. *excloppare sau din șchiop.

SCHIOPÁ vb. I v. șchiopa.

ȘCHIOPÁ, șchiopez și șchiop, vb. I. Intranz. (Despre ființe, și în forma șchiopa) 1. A deveni șchiop. Ș-au tocit potcoavele, au șchiopat și i-am lăsat în drum. DELAVRANCEA, O. II 110. Împăratul l-a-ntrebat Cum... de-a șchiopat? CONTEMPORANUL, III 730. 2. A șchiopăta. Astă fată bine joacă, Numai are că cam șchioapă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 420. – Variantă: schiopá vb. I.

șchiopá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 șchiopeáză

șchiopá vb., ind. prez. 1 sg. șchiopéz, 3 sg. și pl. șchiopeáză

ȘCHIOPÁ vb. v. șchiopăta.

A ȘCHIOPÁ ~éz 1. intranz. rar v. A ȘCHIOPĂTA. 2. tranz. A face să devină șchiop; a vătăma la picioare; a șontorogi. /<lat. excloppare

șchĭoápăt și șchiopătéz, a -á v. intr. (lat. *ex-clóppito, -áre). Merg șchiop; și astăzĭ maĭ șchioapătă din lovitura ceĭa. – Vechĭ și -petéz (și ca v. refl.) și (chear azĭ) șchĭopez. Și sch- (Munt. Vest).

șchĭopéz v. tr. (d. șchĭop saŭ vlat. excloppare; fr. écloper). Fac șchĭop: un glonț l-a șchĭopat. V. refl. Devin șchĭop. V. intr. Devin șchĭop. – și sch- (Munt. vest). Vechĭ. (Cor. și Ps. Ș.) și șchĭu-.

șchiopa vb. v. ȘCHIOPĂTA.