șchĭombeá f., pl. ele (turc. [d. pers.] ișkembé, bg. sîrb. škembé). Mold. Pîntece de vacă (din care sărăcimea face cĭorbă). – În Munt. schimbea. Fig. A mînca schimbeaŭa, a suferi o păcăleală.