ȘCHEAU s. v. slav, slavon.

șchei1 s.m. (reg.) crucea-șalelor (la cai).

șchei2, s.n. (reg.) defileu.

Șcheaŭ m., pl. Șcheĭ (mlat. *Sclavus, Slavus, Slav, alb. škĭa, Bulgar; it. schiavo, fr. esclave, sp. esclavo, pg. escravo, sclav. V. sclav). Bulgar saŭ Sîrb (Vechĭ). Șcheiĭ din Brașov, un cartier al Brașovuluĭ, locuit odinioară de Bulgarĭ, astăzĭ romanizațĭ (numițĭ și Trocarĭ).

șcheau s. v. SLAV. SLAVON.

CRONICA ANONIMĂ A BRAȘOVULUI PENTRU TRECUTUL ROMÂNILOR DIN ȘCHEI, cronică înmănunchind, fără un plan definit, știri diverse asupra evenimentelor istorice dintre 1392 și c. 1790.