Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru ╚Öcelerat─â

SCELER├üT, -─é, scelera╚Ťi, -te, s. m. ╚Öi f. (Livr.) Persoan─â vinovat─â sau socotit─â capabil─â de mari nelegiuiri ╚Öi crime; om m├ór╚Öav, tic─âlos, criminal. ÔÖŽ (Adjectival) Om scelerat. ÔÇô Din fr. sc├ęl├ęrat, lat. sceleratus.
SCELER├üT, -─é, scelera╚Ťi, -te, s. m. ╚Öi f. (Livr.) Persoan─â vinovat─â de nelegiuiri, de crime sau socotit─â capabil─â s─â le s─âv├ór╚Öeasc─â; om m├ór╚Öav, tic─âlos, criminal. ÔŚŐ (Adjectival) Om scelerat. ÔÇô Din fr. sc├ęl├ęrat, lat. sceleratus.
SCELER├üT, -─é, scelera╚Ťi, -te, s. m. ╚Öi f. Persoan─â vinovat─â de nelegiuiri ╚Öi crime (sau socotit─â capabil─â s─â le s─âv├«r╚Öeasc─â); m├«r╚Öav, tic─âlos, criminal. Str├«nge╚Ťi-v─â r├«ndurile... Cople╚Öi╚Ťi prin impetuozitatea caracterului vostru pe to╚Ťi scelera╚Ťii, to╚Ťi aristocra╚Ťii. CAMIL PETRESCU, T. II 518. Durerea mea e mare... ╚śi ea se mai m─âre╚Öte Fiindc─â sceleratul ce l-a ucis tr─âie╚Öte! MACEDONSKI, O. II 159. Curata dest─âinuire a acestui scelerat... r─âscul─â o mi╚Öcare de ur─â ├«n toat─â adunarea. B─éLCESCU, O. I 103. ÔŚŐ (Adjectival) E autorul unor m─âsuri scelerate. BOGZA, A. ├Ä. 507. Principi ╚Öi mini╚Ötri scelera╚Ťi. BOLINTINEANU, O. 258. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) ╚Öceler├ít, -─â (ALEXANDRESCU, M. 239) s. m. ╚Öi f.
╚śCELER├üT, -─é adj.[1] v. scelerat.
scelerátă (livr.) s. f., g.-d. art. scelerátei; pl. sceleráte
scelerátă s. f., pl. sceleráte
SCELERÁT adj. v. ticălos.
SCELER├üT, -─é adj., s.m. ╚Öi f. Criminal, uciga╚Ö, nelegiuit, m├ór╚Öav. [< fr. sc├ęl├ęrat, cf. lat. sceleratus < scelus ÔÇô omor, nelegiuire].
SCELER├üT, -─é adj., s. m. f. criminal, uciga╚Ö, nelegiuit, tic─âlos. (< fr. sch├ęl├ęrat, lat. sceleratus)
SCELER├üT ~t─â (~╚Ťi, ~te) ╚Öi substantival livr. (despre persoane) Care a s─âv├ór╚Öit sau este ├«n stare s─â s─âv├ór╚Öeasc─â o crim─â; criminal. /<fr. sc├ęlerat
scelerat a. 1. culpabil sau capabil de crime mari; 2. criminal perfid. ÔĽĹ m. om scelerat.
* scelerát, -ă adj. (lat. sceleratus). Criminal: suflet scelerat, purtare scelerată. Adv. În mod scelerat.
SCELERAT adj. infam, josnic, mi╚Öel, mi╚Öelesc, mizerabil, m├«r╚Öav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ru╚Öinos, tic─âlos, (livr.) ignobil, sacrileg, (├«nv ╚Öi pop.) par╚Öiv, sc├«rnav, (Mold.) chiolh─ânos, (├«nv.) blestem─â╚Ťesc, f─âr─âdelege, sc├«rbavnic, sc├«rbelnic, sc├«rbit, veriga╚Ö, verig─â╚Öos, (fig.) murdar, spurcat. (Fapt─â ~.)

șcelerată dex online | sinonim

șcelerată definitie

Intrare: scelerat─â
șcelerată substantiv feminin admite vocativul
scelerat─â substantiv feminin admite vocativul